Invatarea prin cooperare

Cooperarea reprezintă lucrul în comun pentru îndeplinirea unor ţeluri comune. În cadrul situaţiilor de cooperare, indivizii se află în căutarea unor rezultate benefice pentru ei şi pentru toţi membrii grupului respectiv. Învăţarea prin cooperare (cooperative learning) reprezintă utilizarea, ca metodă instrucţională, a grupurilor mici de elevi, astfel încât aceştia să poată lucra împreună, urmând ca fiecare membru al grupului să-şi îmbunătăţească performanţele proprii şi să contribuie la creşterea performanţelor celorlalţi membri ai grupului.”
Cooperarea dintre elevi este cea care favorizeza schimbul de idei şi discuţia, adică, toate condiţiile care contribuie la educarea spiritului critic. Învăţarea prin cooperare, asigură un transfer de informaţii între învăţător şi elevi, spre deosebire de învăţământul tradiţional, unde transferul se realiza de la învăţător la elevi, iar învăţătorul era singurul responsabil de realizarea obiectivelor. Esenţial în acest tip de învăţare este formarea echipelor. Învăţarea prin comparare este benefică permiţând elevilor să înveţe, să asculte reciproc, să înveţe să ofere argumente, să pună de acord informaţiile cu ale partenerilor, să depăşească fenomenul de izolare.
Învăţarea prin cooperare determină dezvoltarea personală prin acţiuni de autoconştientizare în cadrul grupurilor mici. Ea solicită toleranţa faţă de modurile diferite de gândire şi simţire, valorizând nevoia elevilor de a lucra împreună, într-un climat prietenos, de susţinere reciprocă.

    (Jean Piaget) învăţarea prin cooperare presupune:
1. stabilirea grupurilor;

2. stabilirea sarcinilor de învăţare;


3. stabilirea modului în care se face evaluarea;


4. stabilirea\esponsabilităţilor în fiecare etapă;


5. dirijarea activităţii echipelor;


6. evaluarea elevilor în cadrul echipelor.